Tag Archives: subaru brz

[RO] Si-am testat: Toyota GT86

Pentru ca ideea de a testa in sfarsit un model neplictistor din ograda Toyotei ma tinea din somn noaptea, mi-am luat picioarele la spinare si am plecat sa ma joc cu el – ladies and gentlemen: GT86!

De ce?
Pentru ca e fun, e fasnet, arata bine si suna bine.
Pentru ca vine cu un motor boxer si tractiune spate! 

Pentru ca este prima masina cu motor flat-four boxer amplasat frontal si  tractiune spate din ultimii 50 de ani (da, da, pe asta nu o stiati – ultimul a fost Jowett Jupiter, in ’50, cu motor de 1,5 si 60 CP).

De ce Toyota? Pentru ca a fost o vreme cand niponii produceau masini – adevarate opere de arta – a se citi MR2, Supra, Celica… Iar cum speranta moare ultima, am incredere ca japonezii isi vor reveni la un moment dat pe l inia de plutire in ceea ce priveste plaja de sport coupe-uri.

Cand?
Cand trebuia! Sau nu.. Intr-o zi ploioasa de noiembrie, pe vremea cand in Bucuresti se facea coada la testare. Asa ca am profitat de locatie, am pus mana pe chei de la dealer, am ales un traseu pe autostrada + cateva locuri pentru a testa anduranta si am pornit la drum.

Cum e?
Intr-un fel anume. Dar inainte de a incepe povestile despre cum m-a impresionat pe mine personal acest coupe, haideti sa stabilim cateva amanunte: Toyota GT86 este departe de a bate recorduri de viteza, a sparge topurile sau a rupe podiumurile perfectiunii. Nu. GT86 reprezinta un coupe rapid, bine facut, interesant, la volanul caruia senzatiile sunt fantastice. Insa nu sparge nici un record si nu este in niciun top-ten general valabil. Poate doar al senzatiilor (si aici vorbesc din punct de vedere personal).

In primul si primul rand, Toyota a inviat din morti cu acest Coupe. Bine, mai au un model in lista – LFA – insa despre acesta n-are rost sa vorbim, intrucat pretul de achizitie este situat undeva in jurul a catorva sute de mii de euro…  Deci, GT86 – adevarat, nu se ridica la nivelul Suprei, dar este undeva mult peste Celica, iar numele te trimite la legenda AE86 (regina driftului, cunoscuta publicului – cat si unora dintre voi – datorita desenelor animate Initial D).  Ne-am cam dezobisnuit sa asociem Toyota cu o masina sport de cand niponii au incetat productia lui MR2 sau a Suprei, insa cu acest model niponii au inviat parca pe acest segment. GT86 nu e o Toyota pur-sange, coupe-ul fiind rezultatul colaborarii intre Toyota si Subaru, insa rezultatul este potrivit. In momentul de fata, pentru modelul de serie, raportul este de circa 100 CP per litru, asteptam si alte versiuni, mai sport – poate chiar o versiune speciala de circuit.

Toyota GT86 pare maricica. Nimic mai gresit. In realitate, interiorul este restrans, avand numai 4 locuri in total (sistemul de 2+2, cel de-al treilea loc din spate fiind cam inexistent sau mai bine zis impracticabil), portbagajul este restrans si lista ar putea continua. Insa este o masina sport, nicidecum un caravan, asa ca aceste detalii sunt de prisos. De sportivitate nu duce lipsa – unul din amanuntele ce m-au cucerit au fost pozitia de condus – joasa, sport – desi nu este fantastica pentru un sofer mic de inaltime (precum subsemnata), iar in momentul in care ai pornit-o, pur si simplu amutesti si te bucuri de senzatie.

GT86 raspunde destul de rapid intentiilor soferului ei, ramane foarte frumos asezata pe sosea, insa nu trebuie uitat ca avem de-a face cu tractiune spate, care amestecata cu o sosea uda si multe sensuri giratorii (precum in cazul meu), genereaza o sursa foarte mare de distractie si zambet larg pe fata. Cutia de viteze manuala in sase trepte raspunde destul de prompt la comenzi, insa dupa ce ai trecut de primii fiori indusi de turbina si sunetul gros al evacuarii, motorul tinde sa dezamageasca – cei 200 CP laudati de Toyota sunt destul de subnutriti, iar in redline se cam ineaca. Si nu sunt singura ce a ramas cu aceasta impresie – GT86 are un cuplu mic – 205 Nm – mai putin chiar decat s2000-ul, care are aceeasi cilindree si 40 CP mai mult ( si nu e turbo). Feeling-ul pe termen lung este putin frustrant daca ai asteptari de dragster de la micul GT86, insa inveti sa il accepti si sa te bucuri de el daca vrei o masina sport, de weekend – si atat.

Plin de gadgeturi si butoane, interiorul iti ia ochii – bine gandit, bine pozitionat, dupa cum am precizat mai sus. Exteriorul este destul de aerodinamic, chiar daca prima impresie este de agresivitate, dupa cativa kilometrii petrecuti cu ea, incepi sa asociezi destul de corect imaginea exterioara cu puterea si capacitatea GT-ului pe sosea – la capitolul rigiditate si suspensie, masina sta excelent, pozitia acesteia pe sosea fiind excelenta, in curbe la fel si frana raspunde foarte bine – cu atat mai mult cat conditiile de test au fost mai nefavorabile unui test-drive complet si adecvat.

Overall, GT86 este o senzatie aparte, o gura de aer proaspat in peisajul destul de gri al modelelor sport actuale, peisaj in care apar din ce in ce mai multe hibrizenii sport, omorand usor-usor iubitorul de motor sport clasic. Tocmai de aceea am apreciat foarte mult noul model al niponilor si sper sa nu se opreasca aici.

P.s. partea cu zambetul tamp pe fata a durat cam doua zile dupa ce-am efectuat drive test-ul. Totusi, astept versiunea TRD (Toyota Racing Development) sau una SI mai sport de atat.

Advertisements